Joc de șah

498439-bigthumbnail
Imaginați-vă o viața pătrată, cu laturile perfect egale. Și din care nu lipsesc niște unghiuri, și acelea identice, toate de 90 de grade. Aparent perfect echilibrată, o existență fără nicio linie curbă.

O viață ca o tablă de șah, împărțită în mod egal în 64 de pătrățele, atent și destoinic numerotate de soartă, în fiecare, teoretic, urmând să se întâmple ceva.
Cu visuri și lacrimi albe și negre, așezate strategic, ca două tabere vrăjmașe, bine instruite, față în față. Armate cotropitoare cu regulamente fixe, nemiloase. Inamici tradiționali, dintotdeauna.
O viață vânturată de speranțe regale, supreme, ce suferă de lumbago și nu pot înainta decât o pătrățică. Speranțe ce urăsc rocada și schimbările mari. Și-atunci și le-asumă o singură dată.
O viață ca o damă frivolă, cochetând cu orice direcție și alunecând suav peste oricâte pătrățele.
O viață plină de ratările nebunilor ce se visează turnuri pe metereze.
O viață îmbogățită de salturile cailor neîmblânziți, nărăvași, excepțiile de la regulă.
O viața plină de pioni. Mulți pioni. Visătorii.
Carnea de tun, umbrele cu existențe efemere pline de cele mai complexe rânduieli.
Cei care speră, mereu, măcar la o remiză, într-un șah perpetuu.
Cei care, într-o viață de luptă între visuri și lacrimi, își doresc un singur lucru: să-și salveze măcar visul suveran.

 

Bucureşti, 23 martie 2014
Carmen Voinea-Răducanu

 

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără menționarea sursei și link către blog: www.carmenvoinearaducanu.ro