Unele existențe par a fi desprinse din tablourile în culori sumbre ale realiștilor francezi. Atât de triste sunt, atât de mohorîte, așa de pline de nefericire, încât oamenii care le populează, cei care-și duc zilele pe-acolo din născare și până la zenit, într-o oboseală cronică și lipsiți de cele mai derizorii bucurii, par a fi doar umbre lipsite de consistență, rătăcitoare și buimace.
Alte vieți sunt colorate viu, țipător, scandalos, pătimaș, neîmblânzit. Sunt ca-n reprezentările grafice pop art venite din altă dimensiune, din alt timp si din alt spațiu, unul fără de pace, fără de liniște. Oamenii ce-și fac loc printre stridențe explozive, mult prea viu colorate, sunt zoriți, zăpăciți de o civilizație paroxistică și au în față doar inconsistența unei vieți gelatinoase, alunecoase. Unde totul e fum în ochii privitorilor atrași necinstit de o imagine de bâlci sclipitor, de departe magic, prețios, de aproape deplorabil, ieftin și trist.
Mai sunt și existențe ce străbat și apoi străpung parcă ecranele unei ere digitale, evadând din cutii electronice într-o realitate monotonă, atent photoshop-ată. Una cu vieți robotizate, marcate de o ritmicitate aberantă, unde visurile au legătură doar cu materialismul iar iubirea se confundă cu rutina și e atent drămuită. Totul culminând cu o lipsă acută de simțire artistică, suferind cronic deja în absența oricărei nebunii. Un trai unde deraierea de la ceea ce e înscris între limitele bine trasate ale unui deficit de sentimente contradictorii, poate produce accidente fatale. Unde exponenții ei gândesc și simt programat, fără nicio abatere de la o morală rigidă indusă, de la legi pline de constrângeri, de la o simțire pe vecie amorțită.
Între atâtea vieți pictate greșit, deasupra lor, se rotesc decisiv, în cercuri largi, concentrice, ca niște zeități preaputernice și glorioase pregătite să sfârtece, vulturi.
București, 1 aprilie 2014
Carmen Voinea-Răducanu
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără menționarea sursei și link către blog: www.carmenvoinearaducanu.ro
Carmen Voinea Răducanu
Aici, in oglinzi și umbre, suntem noi, cu toate cele ce ne împing mereu înainte, chiar și cu forța ce vine din trecut, nu numai cu speranțele din viitor. Sunt imagini despre noi multiplicate până la infinit. În credința populară, oglinda reflectă adevărul, sinceritatea, conștiința și bogăția sufletească. Oglinda e puritatea absolută, oglinda e poarta dintre două lumi, una reală si alta imaginară. Oglinda e instrumentul unui visător de stirpe rară, cu suflet nepătat. Oglinda e și despre frumusețe, oglinda e și bucurie, oglinda e mereu o emoție. Și oglinda are suflete încorporate. Oglinda e despre magie, dar și despre durere. Oglinda e o inimă răsfrântă. Oglinda e în fiecare casă, martor al tuturor întâmplărilor vieții noastre. Oglinda are memorie. Așadar, aici, în oglinzi, sunt eu, Aici, în oglinzi, ești tu. Suntem toți. Umbre.