Visătorul

dream.jpg_480_480_0_64000_0_1_0
Ce e mai fragil decât visătorul?
Poate doar zborul singuratic al unui pescăruș deasupra nemărginirii mării – cea la care nu mai poate ajunge nici măcar în somn.
Poate doar amintirea pe care a ascuns-o în spatele unui zâmbet – cel ce nu mai reușește să se nască.
Sau doar efemerul tuturor reveriilor sale.
Singura lui forță e nemurirea ce-o poartă ca pecete în privirile ridicate spre Cer. Pentru că, să știți, visătorul nu moare niciodată, doar își apleacă ochii spre pământ să și-i odihnească puțin.

 

București, 19 mai 2014
Carmen Voinea-Răducanu

 

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără menționarea sursei și link către blog: www.carmenvoinearaducanu.ro

Aici, in oglinzi și umbre, suntem noi, cu toate cele ce ne împing mereu înainte, chiar și cu forța ce vine din trecut, nu numai cu speranțele din viitor. Sunt imagini despre noi multiplicate până la infinit. În credința populară, oglinda reflectă adevărul, sinceritatea, conștiința și bogăția sufletească. Oglinda e puritatea absolută, oglinda e poarta dintre două lumi, una reală si alta imaginară. Oglinda e instrumentul unui visător de stirpe rară, cu suflet nepătat. Oglinda e și despre frumusețe, oglinda e și bucurie, oglinda e mereu o emoție. Și oglinda are suflete încorporate. Oglinda e despre magie, dar și despre durere. Oglinda e o inimă răsfrântă. Oglinda e în fiecare casă, martor al tuturor întâmplărilor vieții noastre. Oglinda are memorie. Așadar, aici, în oglinzi, sunt eu, Aici, în oglinzi, ești tu. Suntem toți. Umbre.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*